Ghidul alegătorului superficial (I)

Nadia bate câmpii

Mi-au plăcut dintotdeauna alegerile prezidențiale, și cu puțin efort mi le amintesc pe toate din 1990 încoace, chiar dacă eram la o vârstă la care copiii din ziua de azi sunt încă în scutece (pe vremea mea totul era mai hardcore, volens-nolens trebuia să învățăm să folosim olița din fragedă pruncie). Îs singurele alegeri care sunt interesante la modul telegenic, ca un reality show în care mai mulți concurenți se bat pentru premiul cel mare, datorită notei lor simple și individualiste de fiecare pentru el și Gogu vs Gigel, spre deosebire de tărășeniile cu partide și liste de la alte soiuri de tevatură democratică. Mă uitam mereu la dezbateri televizate cu mama, iar într-un an țin minte chiar că am făcut un fel de tabel în care le dădeam puncte celor care dădeau răspunsuri onorabile la întrebările moderatorilor (nu mai știu exact care erau candidații, doar că era printre ei…

View original post 2,610 more words

2014 şi câteva destainuiri

  Astăzi mă laud sărbătorind o lună fără țigări (sau înlocuitori). Fresh, roz, capabil să înot 100m+ (mă antrenez pentru o revenire la capacitatea respiratorie normală şi înotat 2km plus).
  Cu ocazia asta, mai sărbătoresc 9 luni de când “zbor solo” şi în sfârşit am reuşit să fac uitați nişte demoni care nu îmi dadeau pace, din acelaşi motiv. Povestea asta se află aici dintr-o simplă nevoie de descărcare emoțională, evident fără prea multe filtre sociale.

2014 a început spectaculos pentru mine, cu un chef de viață şi de schimbare nemaivăzut până acum la io. Totuşi nu ca de obicei, doar cu gândul, ci la propriu, la pachet cu o evidență strictă ținută zilnic, de la modul în care îmi împart ziua până la câți bani am cheltuit, ce am mâncat, ce am citit, cât m-am antrenat,  cât am consumat caloric şi altele.

Din puținii cititori pe care îi am, mulți ştiu de succesul financiar cu care m-a binecuvântat Cel de sus, tot la început de an, aşa că nu vă plictisesc cu detalii (mai multe pe Facebook).

Anul ăsta e primul în care mi-am stabilit țeluri clare şi la îndemână, aşa ca nu rămâne decât să muncesc foarte mult pentru ele, să mă bucur de sănătatea pe care încă o am, şi condiția fizică regăsită după pierderea statutului de fumător, şi de dragostea şi sprijinul celei pe care o voi mai ține încă în anonimat pentru ceva vreme.

Bring it on, 2014 !!! !

Gânduri de la 10,000 de metri

Mi-am dat seama azi, având parte de o vreme mirifică, că cel mai mult îmi plac norii atunci când zbor. Am ceva emoţii, dar nu frică, de fiecare dată când decolăm sau aterizăm. Totuşi, odată ajunşi la plafonul de croazieră, priveliştea pe care o am pe geamul mic şi oval e cel mai liniştitor lucru pe care am ocazia să îl trăiesc în timpul călătoriilor cu avionul.

Azi însă, e o zi specială: e prima dată când zburăm împreună. Şi mi-aş dori mult să poţi gusta din acea linişte, pe care o mai am doar când mă gândesc la tine. Privesc afară şi văd nori frumoşi, sublimi, ademenitori. Deodată, simt cum îmi vine să mă arunc în cel mai mare şi mai pufos, cu o încredere oarbă, în speranța că undeva în neantul ăla alb apari la un moment dat tu, cu brațele întinse, gata să mă prinzi…

„Excuse me, what would you like to drink, sir ?”